PREPELITELE lui DAN

Creşterea prepeliţelor japoneze pentru ouă şi carne este o afacere cu un potenţial imens, lucru care se datorează în mare măsură faptului că oul de prepeliţa este un medicament extraordinar care poate ajuta la ameliorarea sau chiar vindecarea unei game variate de afecţiuni. Nu cred că nu aţi auzit deja despre calităţile ieşite din comun ale acestui aliment care înglobează o cantitate impresionantă de vitamine.

Foarte mulţi oameni din mediul rural dar şi urban cresc prepeliţe pentru consum propriu, cu toate astea oamenii care au banii de investit, nu ştiu aproape nimic despre ce presupune să creşti o prepeliţă, ce nevoi are aceasta, ce avantaje prezintă creşterea unei astfel de păsări, de asemenea care sunt dezavantajele, şi bineînţeles cum pot fi valorificate. Astfel apar întrebări de genul:

- Care sunt avantajele si problemele principale în creşterea prepeliţelor?
- Cum trebuie să arate o baterie pentru prepeliţe sau un incubator, cum trebuie să fie construită hala?
- Cu ce se hrănesc prepeliţele şi ce este contraindicat să le dăm?
- Cum se pot proteja prepeliţele de bolile infecţioase?
- Care este metoda cea mai eficientă şi sănătoasă de înmulţire a prepeliţelor?

Iar din moment ce există o marfă atât de utilă şi de apreciată de consumatori, este clar că se conturează o afacere de zile mari. De altfel, toţi crescătorii de prepeliţe susţin că viaţa li s-a schimbat în bine datorită acestei mici păsări: în primul rând, consumul zilnic de ouă le-a îmbunătăţit sănătatea (a lor şi a familiilor lor), iar în al doilea rând, veniturile pe care le obţin din comercializarea ouălor sau a cărnii sunt mai mult decât mulţumitoare.
Piaţa este complet deschisă acestui tip de produse, fapt care constituie un argument cu greutate în favoarea demarării afacerii cu creşterea prepeliţelor. Dar el nu este nici pe departe singurul: astfel, activitatea în sine este una foarte simplă şi prezintă alte câteva avantaje importante, adevărate binecuvântări pentru orice potenţial întreprinzător.

Avantajele creşterii prepeliţelor

1) NU aveţi nevoie de un spaţiu pretenţios. Aţi scăpat astfel de o serie de cheltuieli majore, deoarece o crescătorie de 500 de prepeliţe poate fi amenajată într-un spaţiu de numai câţiva metri pătraţi, ce poate fi amplasat oriunde: într-un grajd, într-o boxă existentă în casă, pe un coridor, pe o verandă, într-un balcon sau chiar într-un pod. Puteţi opta fie pentru varianta creşterii prepeliţelor pe aşternut de paie şi pământ, fie pentru varianta creşterii lor în baterii, în ambele cazuri suprafaţa necesară fiind absolut modestă (max. 20 m²).

2) Volumul de muncă necesar este MINIM. Dimineaţa se administrează furajele (cca 1,5 kg) şi apa (cca 1 litru), iar seara se recoltează ouăle. Practic, tot ce aveţi de făcut este să lăsaţi prepeliţele să-şi vadă de treabă, ele fiind adevărate maşini de ouat.

3) Produsele obţinute de pe urma acestor păsări sunt cu totul deosebite, fapt care înlesneşte considerabil comercializarea lor. Oul de prepeliţă este o adevărată "bombă cu vitamine". Poate părea greu de crezut, dar, faţă de oul de găină, cel de prepeliţă conţine de cinci ori mai mult fosfor, de 7,5 ori mai mult fier, de şase ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B2. Ca urmare, e logic ca el să stea la baza tratamentelor unor boli diverse. Iar în ceea ce priveşte carnea acestor păsări, vă reamintim că prepeliţele au fost dintotdeauna vânate pentru carnea lor delicioasă. Faptul că ele aproape nu mai există în stare sălbatică este o probă grăitoare în acest sens.

4) La vârsta de numai 40 de zile, prepeliţa începe să ouă, productivitatea ei medie fiind de cca 25 de ouă pe lună, ceea ce, în cazul unei crescătorii cu 500 de capete, înseamnă o producţie lunară de peste 12.000 de ouă. De asemenea putem să luăm în calcul valorificarea cărnii sau chiar a gunoiului produs de prepeliţe (acest gunoi este excelent ca îngrăşământ şi poate fi recoltat gata uscat şi apoi ambalat în pungi, pentru a fi oferit florăriilor, de exemplu). Gândiţi-vă însă că toate aceste venituri cresc direct proporţional cu numărul de păsări al micro-fermei dvs. La un efectiv de câteva mii de capete se poate deja vorbi de o afacere în toată regula, cu avantajul că volumul de muncă nu se modifică simţitor.

5) CLIENŢII pot fi consumatorii individuali, care se pot aproviziona fie direct de la dvs., fie prin intermediul unui punct de vânzare amplasat într-o piaţă agroalimentară, dar şi angrosiştii sau magazinele alimentare. Restaurantele şi alte unităţi de alimentaţie publică pot deveni de asemenea clienţi fideli şi chiar parteneri cu care să încheiaţi contracte ferme de aprovizionare.
Şi nu trebuie neglijate nici firmele de export, specializate pe produse alimentare, care pot asigura o valorificare superioară pe piaţa internaţională, unde ouăle şi carnea de prepeliţă sunt foarte solicitate.

REŢINEŢI! Singura investiţie pe care trebuie să o faceţi este reprezentată de achiziţionarea păsărilor şi a bateriilor de creştere, pentru că, în rest, obţinerea şi amenajarea spaţiului nu au cum să ridice o problemă majoră. Şi nici măcar nu este necesar să achiziţionaţi direct păsări vii: le puteţi obţine chiar dvs. din ouă fecundate pe care le incubaţi într-un incubator obişnuit.

În schimb trebuie să fiţi foarte atenţi ca:
- Spaţiile de creştere să fie bine climatizate, călduroase, prepeliţele nefiind rezistente la frig şi umezeală.
- Furajele utilizate trebuie să fie de cea mai bună calitate, ca valoare nutritivă şi ca salubritate.
- Să vă asiguraţi că în prejma amplasamentului nu sunt zgomote puternice sau curenţi de aer şi…pisici, pare amuzant dar pentru luare aminte vă vom spune ce a păţit un crescător din cauza unei pisici:

„A intrat pur şi simplu la ele şi se uita. Păsările au intrat în panică, au început să se izbească una în alta şi de grilajele cuştilor. Au murit multe, cel puţin 20. Am aflat apoi că au capul foarte sensibil şi dacă se lovesc sunt pierdute”, spune crescătorul.
 

Pentru ca atingerea acestor obiective să fie un lucru uşor de realizat, în prezenta lucrare vom trata în ordinea importanţei lor următoarele elemente tehnologice de bază:

 

1. Organizarea crescătoriei.
2. Alegerea materialului de reproducţie şi caracteristicile acestuia.
3. Reproducţia, obţinerea ouălor pentru incubaţie.
4. Incubaţia.
5. Creşterea prepeliţelor pentru ouă.
6. Creşterea prepeliţelor pentru carne.
7. Profilaxia sanitar-veterinară.
8. Industrializarea şi valorificarea producţiei.

 

Dacă te interesează subiectul și vrei acces la toate informațiile, trimite-mi un mesaj.